feeder: MIRCEA SUCIU - 89 (vernisaj diseara la h'art)

miercuri, februarie 28, 2007

MIRCEA SUCIU - 89 (vernisaj diseara la h'art)

M I R C E A S U C I U

8 9

v e r n i s a j m i e r c u r i 2 8 f e b r u a r i e 1 9.0 0

28 februarie – 20 martie 2007

h ‘ a r t g a l l e r y

m i h a i e m i n e s c u 1 0 5 - 1 0 7

Sponsor: DDP Consult Group

In 1989, aveam 15 ani si il uram pe Ceausescu. Il detestam pentru ca ma facuse in iernile din 87 si 88 sa port manusi cum vazusem ca purtau calugarii benedictini in filmul lui Jean-Jacques Annaud atunci cind era frig. Asta pentru ca erau 15 grade in casa. Pentru ca stateam iarna la coada la benzina cu tata nopti intregi. Ai mei nu traiau rau. Tata era profesor universitar si dadea meditatii pe bani buni. In ultima vreme nu mai dadea meditatii pe bani, ci pe porci, gaini, brinza sau lapte pentru ca nu mai putea sa cumpere nimic altceva fara sa-l ia ilicitul. In decembrie 89, era plecat sa taie porcul la Piatra Neamt. Cind a inceput dementa mi-a dat telefon: “Danut, sa nu iesi afara ca e genocid!” Era pentru prima data cind auzeam cuvintul genocid. Ce-o fi, mi-am zis si am iesit. Am vazut tot, am urlat, mi-a fost frica si am fugit, am fluierat “desteapta-te romane” de la balcon, am facut gesturi teatrale, m-am bucurat in piata cind Ceausescu a fugit cu elicopterul, am fraternizat, am vazut fara sa vad teroristi, am isterizat, am cintat si am sperat … In zilele acelea imi imaginam … Raiul! Si cind l-au prins am exultat si am topait ca un salbatic. L-as fi omorit eu, atunci, pe loc! Cind s-a anuntat ca l-au impuscat am urlat de bucurie si am simtit ca as fi vrut sa fiu acolo! Mi-as fi muiat batista ca un revolutionar francez in singele lui fara nici o retinere. Acum … mi-e rusine si mi-e teama ca s-ar putea sa fie un gest de nereparat la … momentul respectiv.

Cind Mircea Suciu mi-a propus expozitia de fata totul mi-a revenit cu acuitate in minte. La Baia Mare, Mircea nu-i simtea “rasuflarea” cum cred ca noi o resimteam la Bucuresti. Mi-a spus ca-l detestau, dar ca asasinatul i s-a parut o salbaticie. Ca el crede ca gestul acesta ne-a determinat “mind-settingul” post-revolutionar si ca despre asta vrea sa vorbeasca. Despre tovarasul Nicolae si toti demonii de pe fata pamintului … in expozitia intitulata “89”.

Dan Popescu

permanent link posted by igu : 14:26